Adevărul pe care nimeni nu ți-l va spune clar
Tranzacționarea nu este un vis, nu este o scurtătură și cu siguranță nu este un joc. Este un mediu nemilos în care fiecare greșeală este pedepsită imediat și fiecare scuză costă bani. Piața nu îți testează inteligența — îți expune slăbiciunile. Lăcomia ta, frica ta, nerăbdarea ta, nevoia ta de a avea dreptate. O obicei prost este suficient pentru a epuiza luni de muncă grea în câteva minute.
Pierderile nu vin din piață fiind nedreaptă. Ele vin din supraîncredere după o victorie, din tranzacții de răzbunare după o pierdere și din iluzia că ești „special.” Nu ești. Piața nu îți datorează nimic. Se va mișca fără tine, împotriva ta, și direct prin stopul tău dacă tranzacționezi emoțional. Speranța nu este o strategie. Încrederea fără reguli este sinucidere.
Cei mai mulți traderi eșuează pentru că refuză să accepte o singură adevăr care contează: supraviețuirea vine înainte de profit. Dacă nu poți proteja capitalul, nu meriți randamente. Disciplina este plictisitoare, lentă și solitară — de aceea puțini o au. Toată lumea vrea recompensele, dar nimeni nu vrea rutina, jurnalizarea, tranzacțiile pierdute, zilele de a nu face nimic.
Nu există milă aici. Nicio motivație nu te va salva. Niciun indicator nu te va salva. Fie că respecți riscul, îți reduci pierderile fără emoții și rămâi răbdător — fie că piața te va șterge liniștit și va merge mai departe. Tranzacționarea nu îi pasă cine ești. Ea recompensează doar pe cei care se adaptează și pedepsește pe toți ceilalți.