🪖 Al cincilea mandat al lui Putin îngustează calea războiului pe măsură ce pacea devine tot mai îndepărtată 🌍
🧊 Privind Rusia intrând în al cincilea mandat al lui Putin, pare mai puțin o tranziție politică și mai mult o continuare cu restricții mai mici. Limbajul s-a întărit, termenele s-au extins, iar ideea unei pauze negociate cu Ucraina pare să fi scăpat și mai mult din vedere. Aceasta nu este o escaladare pentru valoare de șoc. Este o consolidare.
🧭 Revenirea lui Putin se bazează pe o structură familiară construită pe parcursul a două decenii. Putere centralizată, media controlată și o narațiune care încadrează războiul ca fiind existențial. Această structură lasă puțin loc pentru compromis. O retragere acum ar submina logica care a justificat ani de tensiune economică și pierderi pe câmpul de luptă.
🔧 În termeni practici, schimbarea se reflectă în alegerile politice. Creșterea producției militare. Rotiri mai lungi ale trupelor. O acceptare tot mai mare a unui conflict prelungit. Semănă cu o fabrică reorganizată pentru o producție permanentă, mai degrabă decât cu o creștere temporară. Totul este organizat în jurul rezistenței.
⚠️ Pentru Ucraina și partenerii săi, acest lucru îngustează fereastra diplomatică. Discuțiile devin mai dificile atunci când o parte semnalează că poate rezista sancțiunilor și izolării. În același timp, Rusia își asumă propriile riscuri. Presiunea economică se acumulează liniștit. Demografia se subțiază. Flexibilitatea politică dispare pe măsură ce războiul devine identitate.
🧩 Nimic din asta nu înseamnă că direcția conflictului este fixă. Războaiele rareori urmează linii drepte. Dar așteptările contează. Atunci când conducerea se angajează public la persistență, pacea încetează să mai fie un obiectiv și devine o condiție îndepărtată.
Cu cât un conflict se stabilește mai mult în rutină, cu atât mai greu este să ne imaginăm sfârșitul său.