O idee ciudată mi-a trecut prin minte recent.

Când oamenii folosesc GPS, rareori le pasă ce satelit a ajutat la calcularea rutei.

Când transmitem în flux un film, aproape niciodată nu ne gândim la serverele care îl livrează.

Infrastructura de succes tinde să dispară.

Nu pentru că ar deveni mai puțin importantă.

Ci pentru că ajunge să fie atât de fiabilă încât nimeni nu o mai observă.

Asta m-a făcut să mă întreb despre AI.

În acest moment, majoritatea conversațiilor se învârt în jurul cărui model este cel mai inteligent. Benchmark-uri mai mari, ferestre de context mai ample, mai multe capabilități.

Dar istoria arată că, odată ce tehnologiile se maturizează, atenția se mută adesea de la tehnologia în sine către experiența pe care o face posibilă.

De aceea, parțial, @OpenGradient mi-a atras atenția.

Poate cei mai mari câștigători în AI nu vor fi neapărat sistemele despre care oamenii vorbesc cel mai mult.

Poate vor fi sistemele la care, în cele din urmă, oamenii nici nu se vor mai gândi deloc.

Pentru că infrastructura rar devine celebră.

Devine invizibilă.

Și, în mod ciudat, poate că acesta e cel mai mare compliment pe care tehnologia îl poate primi.

Mă întreb cum vă gândiți și voi la asta.

Viitorul va răsplăti inteligența vizibilă sau infrastructura invizibilă?

@OpenGradient

$OPG

#OPG