Într-un sat uitat de timp, unde păsările cântau doar la apus, trăia un ceasornicar bătrân. Avea o colecție de ceasuri care nu ticăiau, dar șopteau povești. Fiecare oră era o amintire, fiecare minut – o dorință. Într-o noapte, un copil curios a atins un ceas vechi și s-a trezit în anul 1853, într-o lume de umbre și stele căzătoare. Ceasornicarul zâmbi: timpul nu era o linie, ci un cerc fermecat. Copilul a învățat că magia nu vine din vrăji, ci din momentele în care asculți cu inima.
